COPILUL DIN MINE!

Suntem atat de ocupati cu grijile zilnice incat uitam ca viata mai are si alte culori in afara de cea gri, si ca uneori e bine sa trezim copilul uitat din sufletul nostru.

Desi suntem parinti si vreau sa cred ca suntem unii responsabili, ne-am hotarat ca macar o data pe saptamana, pentru cateva clipe sa dam in mintea celor mici!

Totul a inceput intr-o zi de sambata cand Sabin a “castigat” o binemeritata baita. Cu surle si trambite am inceput intreg ritualul de pregatire a procesului de imbaiere. Toate bune si frumoase pana in momentul cand micul print bine instalat in cadita, a descoperit cum sa-si faca baita mai putin plictisitoare, lovind apa cu mainile si picioarele. Acest lucru aparent amuzant i-a distrat atat pe Sabin cat si pe mamica, cat despre mine… ce pot sa spun, locul strategic in care ma aflam s-a dovedit a fi propice culturilor de orez. Am incercat sa-i explic juniorului cu gura plina de apa, ca ceea ce face nu se preteaza in procesul de inlaturare a jegului de pe corp. E greu sa te interpui in calea fericirii unui copil de nici 7 luni, atunci cand mult asteptatul ajutor din partea mamicii se dovedeste a fi conspiratia unei batai cu apa in toata splendoarea. Vazandu-ma incoltit, ripostez timid, totul pentru o cauza nobila, zmulgerea unor zambete inocente dupa fata unui pui de om. Rezultatul a fost pe masura… aproape toata apa din cadita baltea in patul conjugal, iar ce mai ramase pe hainele mele. A fost o baie buna ! Apoi am privit “ campul de lupta” de pe care am cules cazute la datorie o ratusca, un ursulet si cateva alte jucarii. Le-am resuscitat cu un prosop uscat si le-am asezat la loc de cinste. Cum Sabin nu reusea sa adoarma, lucru care pana acum nu prea s-a intamplat dupa o baie, am luat doua uscatoare de par si impreuna cu Flori am incercat sa ascundem urmele “bataliei” ce avuse loc cu putin timp inainte. Tot procesul asta zgomotos, de uscare a degenerat intr-un adevarat duel al jeturilor de aer cald generate de cele doua aparate. Pentru o clipa mi-am adus aminte de acele momente din copilaria mea in care ne jucam “impuscatea”. Am gasit copilul din mine! Sabin ne-a urmarit in tacere pana cand un jet de aer cald pornit din “pistolul” mamei m-a ranit si intr-un plonjon artistic intr-o portiune umeda a patului, a smuls o cascada de rasate in hohote. Era atat de amuzat incat in noaptea respectiva a hotarat sa ne dea liber… a dormit fara sa ne trezeasca pana pe la ora 5 A.M…

Pentru unii sunt copilarii, prosteli pe care nu le mai concep acum la o anumita varsta. Pentru mine au fost 10 minute in care m-am intors in timp si-am devenit acel copil fara griji care se bucura alaturi de prieteni de fiecare minut de joaca. Be HAPPY!

Sursa:http://blogdetatic.ro/copilul-din-mine.html

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: