Mai sunt copil uneori…

În prima zi de vară, m-am trezit după puținele, mult prea puținele clipe de somn, cu gândul că orice temeri mușcă din mine fără milă, oricâte sfâșieri  mi-au zvârcolit noaptea precedentă, e momentul  să îmi amintesc  să zâmbesc, oricât de timid!Ziua aceasta e fermecată, și trebuie să las lacrimile acolo, pe perna mea înflorată și să zâmbesc…

Parada gândurilor mele e  în căutare de taste, de litere, de  cuvinte …Aștern fără să clipesc câteva rânduri și le zâmbesc:

…am mers la grădiniță, am obținut statutul de ,,șoim al patriei”, am participat cu mare drag la serbări, mi-am purtat ghiozdanele pline de vise pe holurile școlii, am purtat mereu uniformă, am învățat , am luat atâtea  premii(!), am recitat, am cântat, am primit aplauze, am fost la concursuri, am adorat literatura, am scris tare multe compuneri, am furat cireșe, am înotat(dintotdeuna, parcă…), am plâns pentru note mici, m-am bucurat pentru notele mari, am avut prieteni( și azi îi am, în mare parte,  pe aceiași), am tremurat de frică înaintea oricărei teze, am mers în excursii, am fost pionier, am compus poezii, am urât matematica, am pierdut stilouri, am jucat bine sau prost fotbal, tenis, volei, șotronul, bis, v-ați ascunselea, țară-țară,  vrem ostași, fazan, am fost la bunici, am scris mereu în întregime toate temele de vacanță, am colecționat timbre și  poze cu artiști, am fost la cinematoraf(îmi amintesc cât de tare am plâns văzând ,,Tess d”Ubervilles”-cu Kety…hm….cam profund pentru vârsta mea de atunci…), m-am dat cu sania, am fost bombardată de băieți cu bulgări de zăpadă, mi-am dorit lucruri pe care părinții nu au vrut mereu să mi le cumpere, am citit cele mai minunate cărți din lume,  am completat oracole, am primit bilețele tainice  cu declarații de dragoste,  am ascultat muzică(știu și acum pe dinafară mii de versuri, muuulte, atât de multe  cântece), am căzut, mi-am julit genunchii, m-am certat cu Doru de multe ori(cred că ne-am și bătut), ne-am împăcat de tot atâtea ori(așa cum au făcut, desigur,  toți frații de pe pământul ăsta…), am ascultat teatru radiofonic, am crezut din suflet că cei mai bogați oameni din lume sunt vânzătorii(argumentam spunând că toată lumea le dă bani…), iar cei mai inteligenți oameni din lume sunt tipografii(argumentam spunând că ei știu să facă orice carte, cu orice tematică…), am primit haine noi de Paști… am avut atât de multe temeri, încât îmi amintesc cu exactitate  bătăile lor cumplite de inimă  și acum…am fost copil!!!

Zâmbesc din nou…o clipă.

Am fost copil…mai sunt și acum, uneori, adeseori, în sufletul meu, din tot sufletul meu, și nu voi înceta  niciodată, niciodată  să fiu!!

P.S.LA MULTI ANI TUTUROR COPIILOR CARE FAC PARTE DIN TIMPUL MEU!

LA MULTI ANI COPILULUI DIN SUFLETUL TUTUROR CELOR CARE NU UITA SA FIE COPII UNEORI!

http://georgianachiran.blogspot.ro/2011/06/mai-sunt-copil-uneori.html

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: